Din postura de fotograf, cum ai putea oare schimba dispoziția unui copil care plânge în permanență? O întrebare a cărei soluție am găsit-o întâmplător, atunci când i-am răspuns printr-un zâmbet. Ochii i s-au deschis larg, fruntea s-a descrețit, și, cu o nestăvilită curiozitate, privirea ei ingenuă a început să-mi cerceteze chipul în mod amănunțit.
Temătoare la început, Alexandra ne-a introdus ulterior în cercul ei familial, răsfățându-ne cu chicote de bucurie, zâmbete și curiozitatea naturală a unui copil pregătit să descopere lumea.