Astăzi, vă redau în imagini povestea lui Ianis. Un amestec de trăiri intense, candoare, bucurie și multă culoare. Îi place compania camerei de fotografiat, răsplătind atenția cu un zâmbet larg, cel puțin atât timp cât poate rezista ispitei lui Morfeu. 🙂 Alexandru este nou venit în familia Grigorescu. Atât de repede au trecut cei 2 ani de la botezul lui Petru (mai jos în lista evenimentelor), încât imaginile ce mi se derulează în minte par de ieri. Iarna e anotimpul acela, în care, majoritatea dintre noi se gândesc la vacanţă, zăpadă şi schiuri. Mai puţin Sorin şi Diana, care de data aceasta au prefaţat venirea primăverii calendaristice unindu-şi destinele într-o frumoasă zi de Februarie, avându-l alături pe Matei. Nu știu dacă Roxanei și lui Mircea le place Vama Veche, dar eu nu m-am putut opri din ascultat „Vara asta am să mă îndrăgostesc” în timp ce editam fotografiile cu ei doi. Am retrăit ulterior clipele minunate petrecute la malul mării, atunci când ochiul editorului critic s-a oprit din nou peste ele. Primesc uneori întrebarea dacă nu mă plictisesc făcând același lucru în mod continuu. Răspund răspicat că nu; atunci când lucrezi cu oameni, nici un zâmbet, lacrimă sau suspin nu seamănă între ele. Toate însă, poartă în mod inefabil pecetea autenticității. Pe Mircea îl cunoscusem prima dată cu câțiva ani în urmă, fiind colegi în același departament al firmei la care lucram amândoi în momentul respectiv. Agreabil, calm, cu un spirit de organizare extraordinar și un optimism molipsitor, a reușit să fie extrem de convingător atunci când m-a rugat să-i fiu alături într-unul dintre cele mai importante evenimente din viața sa – căsătoria cu Roxana. Din postura de fotograf, cum ai putea oare schimba dispoziția unui copil care plânge în permanență? O întrebare a cărei soluție am găsit-o întâmplător, atunci când i-am răspuns printr-un zâmbet. Ochii i s-au deschis larg, fruntea s-a descrețit, și, cu o nestăvilită curiozitate, privirea ei ingenuă a început să-mi cerceteze chipul în mod amănunțit. Ultimul lucru la care te gândeşti atunci când îţi pregăteşti în mod asiduu trusa foto pentru următorul eveniment la care participi în calitate de fotograf e că te vei distra de minune. Şi totuşi, copiii au darul acesta divin de a te transpune din postura specialistului obsedat de lumină, focus şi diafragmă, într-un spectator fascinat de farmecul inocenţei cuceritoare. Fiecare eveniment la care particip în calitate de fotograf reuşeşte să mă captiveze în felul său, pornind de la solemnitatea ceremoniei, organizare, aranjamente florale, decorațiuni și muzică. Dincolo de ele însă, în memorie îmi vor rămâne întipărite pentru totdeauna zâmbete, stări sufletești și emoții. 🙂 „- Mihai, am neapărat nevoie de ajutorul tău!”, răsună vocea precipitată a prietenului meu Sorin în difuzorul telefonului așezat cuminte la marginea noptierei. Mă ridic uşor din pat, iau telefonul în mână, pregătit să dau bineţe amicului meu atât de matinal. Poate cea mai dificilă sarcină a fotografului de evenimente este să imortalizeze momentele unice din viața celor apropiați. Copleșit de emoțiile inerente, iți dai toată silința pentru a face din imagini fotografiile pe care și tu le-ai vrea la nunta ta. Evenimentele care se țin într-un cerc restrâns de persoane au farmecul lor. Lucrurile se desfășoară într-un mod firesc iar bucuria rudelor și a prietenilor este autentică. Am avut plăcerea să fotografiez ceremonia religioasă de botez a lui Petru, într-un mediu intim, înconjurat de cei apropiați. Ziua nu părea să înceapă sub auspicii foarte bune, norii adunându-se amenințător deasupra orașului. Ne-am strâns de dimineață la Catedrala „Sfântul Iosif” din București pentru ceremonia religioasă de botez a Nataliei, bucurându-ne de prezența rudelor și a prietenilor de familie. Încă de la întâlnirea preliminară de stabilire a detaliilor, Alexandra și Dan mi-au destăinuit că își doresc o nuntă restrânsă, doar cu rudele și prietenii apropiați. Ce poate fi mai frumos decât ca alături de cununia celor doi să celebrăm și botezul micuțului Robert? 
