Primesc uneori întrebarea dacă nu mă plictisesc făcând același lucru în mod continuu.
Răspund răspicat că nu; atunci când lucrezi cu oameni, nici un zâmbet, lacrimă sau suspin nu seamănă între ele. Toate însă, poartă în mod inefabil pecetea autenticității.
L-am cunoscut pe Andrei într-o zi de Sâmbătă. Un pic somnoros, poate morocănos, cu siguranță un mic ștrengar. 🙂